Enterobius vermicularis que es, Amprenta anala - Enterobius vermicularis (oxiuri)

Știința Arcadia

LinkedIn Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Enterobius Vermicularis este un parazit întâlnit în toată lumea, mai rar în zonele cu climat cald. Enterobioza sau oxiuroza, infecția provocată de acest parazit  este, de asemenea, extrem de frecventă, primul contact  având loc în copilărie. Enterobius vermicularis face parte din clasa Nematodelor și este considerat a fi cel mai mic nematod parazit la om, enterobioza  produsă fiind o parazitoză contagioasă, manifestată prin fenomene locale iritative și digestive și fenomene generale.

• Parazitii adulti colonizeaza temporar intestinul subtire, iar dupa fecundare femelele migreaza in colon mai ales in zona cecului.
• Enterobius vermicularis - Wikipedia
• Helminti Enterobius, Oxyuris vermicularis que es
• Tratamentul enterobiazei la adulți
• Stadiile tratamentului parazit
• Hpv cancer poumon

Morfologia parazitului Adulții sunt viermi cilindrici și albi, având corpul îngroșat în porțiunea mediană. Extremitatea anterioară prezintă două expansiuni transparente ce alcătuiesc butonul cefalic, în care pătrunde lichidul perienteric.

Enterobius vermicularis vetor, Oxiuriază - Wikipedia

Acest organ servește la fixarea parazitului pe mucoasa intestinală. Aparatul digestiv este alcătuit din esofag de tip rabditoid, intestin și rect.

Infecția parazitară cu oxiuri Infecția cu oxiuri oxiuroză sau oxiuriază este foarte întâlnită, atât în rândul copiilor, cât și al adulților și afectează toate categoriile sociale. Ce este infecția cu oxiuri? Oxiurul Enterobius vermicularis, alături de recent descoperitul Enterobius gregoriieste un vierme nematod parazit mic, de aproximativ 1 cm lungime, rotund, alb-gălbui, care trăiește la suprafața mucoasei colonului ființelor umane. Oxiuriaza este o boală larg răspândită pe tot globul, afectând toate clasele sociale. Poate afecta copiii din colectivități, persoanele vârstnice și pacienții din spitalele psihiatrice sau alte spitale cu internare de durată.

Femela are un aparat reproducător dublu, tubular, format din câte un ovar și un uter, dispuse unul anterior și celălalt posterior. Lungimea corpului femelei este de mm lungime și 0.

Masculul este mai mic, având mm. Îl recunoaștem după extremitatea posterioară curbată anterior. Ouăle au formă ovalară, asimetrică, cu o latură plană și una convexă.

Sunt enterobius vermicularis que es, având un înveliș subțire și dublu. Aceste două membrane se reunesc la unul din doi poli.

În interiorul oului se găsește un embrion giriniform forma unui mormoloc de broascăcu un corp ovoid și o prelungire asemănătoare unei cozi. Ciclul biologic Ouăle oxiurilor ajung în organism pe cale orală odată cu alimentele sau apa infestate. După eclozarea realizată în intestin, larvele încep maturarea și migrarea în colon, aici devenind viermi adulți. Ei se localizează, cel mai frecvent, în cec și în apendice. Fără tratament, parazitul poate supraviețui în aparatul digestiv al gazdei între luni.

Oxyuris vermicularis que es.

După împerechere, masculii mor, iar femelele migrează spre anus, depunându-și ouăle în pliurile radiale ale mucoasei de la acest nivel, mai ales seara sau în timpul nopții. Acest amănunt explică de ce senzația enterobius vermicularis que es prurit se accentuează în enterobius vermicularis que es intervale. Mișcările femelei în timpul migrării enterobius vermicularis que es depunerii ouălor și eliberarea unui lichid perienteric toxic  determină iritația pielii și prurit local.

În interiorul oului depuscancer in hepatic portal vein evoluează în larvă, acțiune inițiată la contactul cu oxigenul atmosferic. Din ouă va fi eliberată larva infestantă câteva ore mai târziu de la depunere, fapt ce explică atât caracterul contagios al bolii, precum și posibilitatea auto- și retroinfecției. Autoinfecția se realizează prin vehicularea ouălor din regiunea anală în cavitatea bucală, fie direct, prin degete, fie indirect, prin alte obiecte sau alimente contaminate.

Oxiuroza la copii

Ouăle înghițite vor elibera în duoden larvele, ce migrează enterobius vermicularis meldepflicht jejun, devenind aici adulți. După împerechere, se vor stabili în cec, femelele rămânând acolo până în momentul depunerii ouălor.

Sus Calea principala de infectie este reprezentata de cea fecal-orala maini murdare si alimente contaminateinsa exista si autoinfectie exogena si endogena.

Retroinfecția este o particularitate a enterobius vermicularis que es, realizată prin larvele eliberate din ouăle anale ce eclozează spontan. Larvele pătrund prin orificiul anal și urcă pe tractul gastrointestinal, unde se transformă în adulți. Patogenia și aspectele clinice ale enterobiozei Enterobioza este o afecțiune cronică, cauzată de autoinfecția sau reinfecția cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extra-familiale.

Atașarea parazitului de mucoasa intestinală poate provoca enterobius vermicularis que es ușoară inflamație locală, însă leziunile mecanice sunt nesemnificative. În majoritatea cazurilor, modificările patologice provocate de parazit se întâlnesc la nivelul apendicelui, al enterobius vermicularis que es anale și în localizările ectopice.

Enterobius vermicularis en ninos

Prezența paraziților adulți pe mucoasa anală și pe tegumentele perianale este însoțită de apariția unui prurit intens, considerat patognomonic  pentru oxiuroză. Simptomul variază în intensitate în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice. În urma gratajului determinat de senzația de prurit, se pot produce dermatite eczematiforme, care, ulterior, se pot suprainfecta cu bacterii piogene.

Într-o infecție masivă, în special în perioada de depunere a ouălor, femela poate migra în zona vulvară, unde provoacă o vulvo-vaginită pruriginoasă sau poate ajunge în tractul urinar.

Localizarea paraziților în cavitatea peritoneală duce la apariția unor granuloame și a peritonitei pelviene. Aceste granuloame au fost întâlnite nu numai la nivel peritoneal, ci și în ficat sau plămân.

Este indicat pentru tratamentul infestarilor simple sau mixte cu Enterobius vermicularis oxiurozaTrichuris trichiura tricocefalozaAscaris lumbricoides ascaridiozaAncylostoma duodenale, Necator americanus ankilostomiazaStrongyloides stercoralis strongiloidiozaTaenia spp. Compozitie Comprimate de mg mebendazolum.

Este acceptată ipoteza potrivit căreia parazitul migrează pe calea sângelui sau străbate peretele intestinal, a cărui integritate este compromisă printr-un proces necrotic Granulomul specific enterobiozei cronice, deține, în mijlocul său, zona de necroză sau tumoral.

Majoritatea enterobiozelor sunt ușoare, fără a se manifesta clinic.

Lombrices intestinales (oxiuriasis), síntomas, tratamiento y eliminación

În cazul anumitor pacienți, infecția constituie o problemă clinică și psihologică importantă, putând provoca complicații severe precum dermatitavulvovaginita, apendicita, peritonita.

Alături de tulburări digestive nespecifice, se întâlnesc, mai ales la copii, tulburări neuropsihice, legate de insomnia provocată de pruritul nocturn intens, scăderea capacității de concentrare, iritabilitate, nervozitate.

Diagnosticul enterobiozei Examenul obiectiv presupune examinarea regiunii perianale pentru observarea semnelor de iritație sau roșeață. Uneori, se pot observa perianal adulți, larve sau trasee liniare produse de migrarea larvelor subepidermic.